Dormitorul ar trebui să fie un spațiu atât intim, cât și util, și e poate cel mai dificil să găsești exact proporția între cele două. Prima dată pornești de la util, vrei să fii sigur(ă) că vei avea destule locuri de depozitare, pentru că ai atât de multe lucruri, și haine, și plapuma, și masa de călcat, totul ori doi. Dar în același timp îți dai seama că nu mai ai pe unde trece de atâtea dulapuri și dulăpașe, că spațiul din jurul tău se strânge pănă la punctul la care ajungi să te întrebi dacă te poți simți intim într-o debara. Nu știm dacă am nimerit perfect proporțiile, dar credem că e destul încât să te liniștești seara înainte de culcare si să te agiți dimineața căutând printr-un sertar sau altul cea mai bună combinație de haine.

În baie am încercat să ținem totul cât mai simplu și să maximizăm cât mai mult spațiul pentru a obține o cât mai mare senzație de libertate, atât pe orizontala, cât și mai mult pe verticală. Totul este la îndemână, așezat pe băncuță, sub băncuță, agățat în cuier, pierdut printr-un sertar sau, când ai mai mare nevoie, așezat pe un raft la care nu ajungi. În plus, nu am vrut să pierdem nici spațiul din holul din fața băii, așa că am urcat până în tavan un dulap în care poți aduna toate lucrurile de care nu mai ai nevoie. Chiar toate.

Spațiu deschis poate avea, în cazul de față, cel putin două înțelesuri. Pe lângă sensul primar, fizic, în care spunem că un spațiu nu are pereți sau chiar stâlpi, mai există și un sens secundar, foarte aproape de primul, doar că schimbăm planul din fizic în spiritual. Și, astfel, un spațiu deschis e un spațiu în care nu ai nimic de ascuns, în care se îmbină bucătăria cu living-ul, trăirea toată laolaltă, dimineața si seara, masa si relaxarea, doar voi doi și toți prietenii. Într-o cameră.